Datare: Prima jumătate a sec. XX
Descriere: Vas de lut smălţuit sub formă de ceaşcă, cu toartă şi gâtul un pic îngustat, folosit la păstrarea produselor lichide (apă, lapte, smântână).
Material: Ceramică fină, smalţ
Altă informaţie: Prelucrarea lutului în scopul confecţionării instrumentarului de uz gospodăresc şi a unor obiecte cu valoare precumpănitor decorativă a constituit în spaţiul carpato-danubiano-pontic, încă din neolitic, cea dintâi şi cea mai importantă „industrie casnică”. Ceramica populară, definită drept „cea mai veche întrebuinţare pe deplin conştientă şi calculată pe care omul a dat-o unei transformări chimice” (V. H. Childe), a avut de-a lungul timpului o evoluţie remarcabilă, prelucrarea lutului, alături de cea a lemnului, a pietrei, a fibrelor textile şi vegetale, stând la baza formării civilizaţiei populare tradiţionale, vorbindu-se chiar de o „civilizaţie ceramică” proprie spaţiului românesc.
Locuinţa ţărănească cuprindea o mare varietate de vase de lut: oale, ulcioare, căni, străchini, chiupuri, blide, oale pentru ţinut lapte, oale enorme în care se pregătea mâncarea pentru sărbătorile religioase, vase pentru flori ş.a. Vasele smălţuite, bogat ornamentate şi frumos colorate, se folosesc şi în scopuri practice, dar şi la decorarea interiorului.
