Datare : sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX
Material: Lemn, fire de urzeală, băteală
Descriere : Războiul de ţesut a fost o prezenţă permanentă în spaţiul românesc. Cercetările arheologice au scos la iveală unele unelte, instrumente sau părţi componente ale războiului de ţesut în majoritatea aşezărilor geto-dacice. Războiul de ţesut se compune din două tălpi, sprijinite pe două picioare, care se leagă prin stinghii prevăzute cu pene de lemn, unite între ele cu ajutorul celor două beţe ale sulului, unul în spate, pentru a înrola urzeala, celălalt în faţă, pentru învelirea pânzei, a ţesutului. Vatalele susţin spata, în dosul căreia se află iţele. Scripeţii menţin vatalele în poziţie verticală. După ce gura pânzei a fost legată, sulul din faţă se opreşte cu ajutorul slobozitorului, un băţ de lungimea stativelor, ascuţit în partea din spate. Acesta se introduce într-o gaură a sulului situat în spate.
Alte informații: Pentru pregătirea firelor de lână sau cânepă în vederea ţesutului se folosesc diferite instalaţii care pot fi uşor manevrate: vârtelniţa, răşchitorul, urzitorul şi sucala cu care se fac ţevi lungi de aproximativ 20 cm. Din firele de in, cânepă, lână şi bumbac se obţin diferite ţesături: pânză pentru cămăşi (de lucru sau de sărbătoare), iţari, sumane, cioareci, covoare, cergi, macaturi, prosoape, brâie, ş.a.
