Construcția Palatului Princiar a pornit aproximativ în anul 1857 și a fost finisată în 1861. Palatul a fost construit după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi și se presupune că ar fi fost decorat pe interior în patru stiluri: armenesc, turcesc, moldovenesc și european. Se presupune chiar că podurile unor încăperi au fost pictate de pictorul Ivan Aivazovski.
Palatul se află în partea de sud a localității, amplasat pe un versant cu orientare nordică, ocupând o poziție dominantă. Spre palat urcă o alee în trepte de la intrarea principală, aflată la poalele dealului. Palatul prezintă o clădire alungită, construită în două etaje, cu camerele amplasate în anfiladă, fațada de nord din cauza căderii reliefului având trei niveluri. Arhitectura a fost soluționată în spiritul clasicismului francez, cu prezenta volumelor poliedrice (poligonale în plan), cu golurile ample ale ferestrelor și a logiilor, mărginite de arcade. Palatul avea terase cu baluștrii și firide în grosimea pereților pentru instalarea statuilor, avea acoperișuri înalte, care și mai mult subliniau axa de simetrie.
În 1935 o rudă de a familiei Manuc a donat castelul Casei Regale Românești. Cu prilejul realizării expoziției Manuc Bey, la București, directorul expoziției a primit o scrisoare de la Boris Macarenco, care s-a născut și a copilărit la Hâncești, și care a avut prilejul să audă istorii inedite de la bunica sa care a lucrat bucătăreasă la familia Mîrzaian.
Boris Macarenco, își amintește în scrisoare, cum în 1935 ”când eram elev la școală a venit la castelul din Hâncești Regele Carol al II-lea cu fiul său Mihai să primească castelul oferit în dar… Noi elevii de la școli am fost înșirați unul lângă altul pe traseul pe unde a trecut mașina. Regele Carol era îmbrăcat în costum de străjer cu bască, echileți și insignă. La fel îmbrăcat era și Mihai. Amândoi stăteau în picioare în mașina decapotabilă și salutau mulțimea care îi ovaționa. La puțin timp după vizita regelui Carol la castelul Manuc din Hâncești au început să fie transportate spre Gara Chișinău tot felul de obiecte din inventarul castelului. ... După ce castelul a fost golit de cele mai de preț obiecte a fost dăruit la rândul său organizațiilor de străjeri. Și imediat a fost organizat la castel o tabără de vară pentru străjeri. Și au început să vină sute și sute de copii și elevi străjeri, care o data la două trei săptămâni se schimbau și veneau alții. ”
Tot din scrisoarea dlui Macarenco aflăm că în 1940 întreaga moșie și castelul au devenit cazarmă militară a unei unități militare sovietice: ”Castelul și tot parcul din jur au fost împrejmuite cu sârmă ghimpată, au pus sentinele la intrare și nimeni nu a mai putut pătrunde în locul de pelerinaj duminical al tineretului. La câteva zile după începerea războiului în iunie 1941 toți militarii ruși de la cazarma din castel au plecat pe front și în cazarmă au rămas doar acei soldați care asigura paza. Dar când armata română a ajuns în pădurea din spatele castelului militarii ruși au incendiat castelul și ne-am pomenit cu niște explozii care cutremurau pământul, mai târziu am aflat că tot subsolul castelului era plin cu muniție de război și pe care rușii nu au mai putut s-o evacueze. …la un moment dat castelul era cuprins în flăcări, ardea ca o torță spre mâhnirea și blestemul locuitorilor din Hâncești care priveau neputincioși.”
În 1954 palatul a fost reparat capital după proiectul arhitectului general al Chișinăului, Robert Kurtz. Din 1965 clădirea a servit drept sediu pentru Colegiul de Construcție. După 1989 palatul a fost lăsat fără supraveghere și utilitate, o perioadă în care foarte multe obiecte inclusiv uși și geamuri au fost luate iar palatul a fost vandalizat în repetate rânduri.
Catalogul Obiectelor
