Datare: Sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX
Descriere: Costum de sărbătoare pentru femeile tinere nemăritate alcătuit din ie frumos brodată în culori vii cu aplicaţii de mărgeluţe, fustă şi poale croşetate. Fusta neagră intră în portul popular românesc începând cu sec. XIX, fiind de provenienţă sud-dunăreană. Astăzi se mai păstrează în Dobrogea şi în Moldova de pe ambele maluri ale Prutului. Drept acoperământ pentru cap servea şalinca albă, năframa sau marama. Portul popular era completat de podoabe (mărgele, brăţări, fundiţe) şi accesorii (traista, coşniţa).
Material: Pânză ţesută din in, din cânepă, din lînă, mătase, mărgeluţe
Altă informaţie: Cea mai importantă piesă a portului popular era ia. La aceasta femeile lucrau cel mai mult decorând-o cu broderii. În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”. Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii – slavă a întregii familii.
